PRINCIPII:
Au existat numeroase spectacole la marile posturi TV din România care erau de fapt un concurs de cazuri, sub diverse pretexte: un concurs de dans, de exemplu.
Fără să intrăm în detalii, situațiile prezentate „luptau” practic între ele. Care este mai groaznică, mai tristă și, mai ales… mai impresionantă. Unde varsă spectatorii lacrimi mai multe, care caz merită mai multe sms-uri.
Dincolo de „caritate”, aveam peste 10 transmisii pe ediție cu audiență de 1.000.000 de telespectatori. Adică:
– extrem de multe puncte de rating în prime-time, adică milioane de euro.
– multe alte milioane din publicitate, prin reclamele din pauze și nu numai.
– încasări din sms-urile cu plată trimise de telespectatori pentru „concurenți”.
– bani de la mulți sponsori.
La final, „fericitul” câștigător era recompensat cu o sumă care nu avea cum să depașească 1% din încăsările enumerate mai sus, generate de efortul și poveștile tuturor. (Ar fi interesant un calcul exact).
– Premiul era, evident, în bani. Cu care câștigătorul urma să-și găsească soluții, probabil. Mai departe, nu se știe…
– Pentru restul participanților… mult noroc! Nici despre ei nu se știe…
– Organizatorul, pe lângă milioanele produse pe spatele cazurilor aduse în scenă, rămâne și cu eticheta de filantrop.
*ne cerem scuze dacă am deviat, dar ne deranjează ipocrizia și nu mai vrem să vedem exemple precum cel de mai sus.
Nu mai aprofundăm, însă vă recomandăm sincer filmul „Filantropica” cu maestrul Gheorghe Dinică.
Mod de lucru
Soluții, nu daruri!
Adică să ținem cont de mediul real din România și caracteristicile lui.
Nu le lipsesc jucăriile scumpe atunci când fugăresc prin curte găinile.
Nu le lipsesc nici mărcile cunoscute de dulciuri când se cațără în pomi după fructe.
Însă adesea le lipsesc chiloți, șosete, haine pentru școală, încălțări de iarnă, rechizite sau produse de igienă de bază. Noi le cumpărăm copiilor noștri Lego la vârsta la care copiii din sate ies singuri cu căruța pe stradă sau au grijă de casă și de frații mai mici. Deci nu trebuie să ne raportăm întotdeauna la noi atunci când vrem să ajutăm. Și nici să urmăm orbește aceleași stereotipuri.
Dacă își lucrează pământul, le putem achiziționa un solar. Sau să le cumpărăm primăvara răsaduri.
Familia poate vinde legume, ouă sau lapte în sat. Iar dacă părinții știu sau practică diverse activități, îi putem ajuta cu uneltele necesare sau alte lucruri care le lipsesc.
Outside the box charity!
Însă în acest proces de intermediere a ajutorului intervin și alți factori.
Posibile explicații: cu cât un ONG este mai mare, cu atât intervin mai multe categorii de costuri, implicit procentul din venituri care ajunge în ajutor efectiv către beneficiari este mai mic.
Abordarea noastră: noi nu avem un sediu mare în centrul orașului pentru care să plătim chirie sau utilități. Colaborăm online folosind resurse proprii. Nu avem salarii. Nu plătim publicitate sau promovare. Fiind o organizație non-profit, tot ce intră în asociație se reflectă direct în ajutorul pe care îl oferim.
Există multe situații în care cei care ar trebui să gestioneze și să aloce mai departe produsele primite opresc ce este mai bun (mai nou, mai valoros) sau pur și simplu o parte din alimente sau produsele FMCG.
Posibile explicații: trăim în România.
Abordarea noastră: noi nu avem angajați. În plus, noi pornim de la problemă și apoi achiziționăm soluțiile. Cumpărăm lucruri pentru anumite cazuri care au anumite nevoi, nu depozităm și dăm mai departe la întâmplare. De asemenea, este important și că noi nu avem lucruri care să le fie inutile beneficiarilor, pentru că toate produsele coresupund unor nevoi specifice. Astfel, nu are nici ce să se piardă pe traseu și nici cine să le „piardă”.
În realitate, anumite persoane s-au obișnuit să primească în mod constant bani și produse de la asociații, să trăiască bazându-se pe aceste ajutoare și chiar să aibă pretenții sau mofturi atunci când le primesc.
Posibile explicații: lipsa de preocupare pentru identificarea și filtrarea beneficiarilor. Comoditatea ONG-urilor.
Abordarea noastră: noi nu acordăm niciodată sprijin înainte să avem suficiente referințe din comunitate (școală, primărie, biserică, vecini, alte ONG-uri) și să ne asigurăm prin vizite și interacțiuni personale că sprijinul nostru vine în completarea propriilor lor eforturi. Faptul că ajutorul nu se acordă din prima ci pe parcurs și este monitorizat ne ajută de asemenea să evităm asemenea situații.
Adesea, ajutorul financiar acordat cu bună credință pentru sprijinul copiilor din familiile defavorizate este folosit de părinți în alte scopuri.
Posibile explicații: ajutorul direct în bani, fără cunoașterea și înțelegerea problemelor. Asemenea darurilor, plicul cu bani reprezintă cel mai mic efort.
Abordarea noastră: noi încercam în primul rând să achiziționăm direct cele necesare sau să ne ocupăm personal de asigurarea resurselor sau acoperirea costurilor pentru soluțiile concrete la lipsurile sau nevoile identificate. În acest fel evităm direct situațiile în care banii ar putea fi folosiți pentru altceva. În plus, referințele despre care am mai vorbit, precum și cunoașterea beneficiarilor ne asigură că atunci când oferim și bani, nu vor ajunge la barul din sat.
Din tot ce rămâne la beneficiari după toate filtrele de mai sus, în realitate multe produse primite sunt apoi vândute pentru bani.
Posibile explicații: oferirea de daruri fără cunoașterea și înțelegerea nevoilor. Filtrarea inadecvată a beneficiarilor. Situația nu trebuie să reprezinte neapărat o rea intenție, fiind asesea posibil ca lucrurile primite să fie inutile, sau oricum mai puțin necesare decât cele pe care le pot procura cu banii obținuți.
Abordarea noastră: noi trebuie în primul rând să înțelegem cauzele care determină această practică pe care mulți dintre cei care ajută se fac că nu o văd, deși ea este extrem de întâlnită. Dacă familia respectivă are nevoie de scutece, pe bună dreptate va vinde laptop-ul primit sau orice altceva pentru a procura lucrurile indispensabile.
Cea mai simplă și elegantă soluție este să procurăm și să oferim noi direct chiar produsele și mijloacele de care au nevoie, pentru că astfel eliminăm direct orice risc de revânzare.
În plus, ne luăm și alte măsuri simple, dar eficiente, pentru reducerea acestui risc. Întotdeauna scoatem în prezența beneficiarilor produsele oferite din cutiile și ambalajele originale. Nu le desfacem efectiv, dar ne asigurăm că îndepărtăm etichetele și alte elemente care să scadă astfel drastic șansele și valoarea unei eventuale revânzări. De asemenea, marcăm electrocasnicele și alte obiecte prin ștanțare sau gravare laser, unde este posibil. Însă cel mai important este că păstrăm relația și legătura cu beneficiarii și acordăm ajutorul în etape, monitorizând astfel evoluția cazului și implicit succesul acțiunii noastre.
